Curs de Miracole - Foundation for Inner Peace

Descriere

Introducere

Cursul de miracole este un sistem complet de gândire spirituală, destinat studiului individual. Împărţit în trei volume, Text, Culegere de exerciţii pentru studenţi şi Manual pentru profesori, Cursul afirmă că, pentru a ajunge la iubire şi pace universală - sau la capacitatea reamintirii lui Dumnezeu - trebuie să ne „desfacem”, mai întâi, vinovăţia iertându-i pe ceilalţi. Cursul se concentrează, aşadar, pe vindecarea relaţiilor şi pe transformarea lor în relaţii sfinte. Cursul de miracole subliniază totodată că nu e decât o versiune a programului universal, una dintre miile de versiuni ale acestuia. Prin urmare, deşi limbajul Cursului aparţine creştinismului tradiţional, el exprimă o spiritualitate nesectară şi neconfesională. Cursul de miracole este, aşadar, o învăţătură spirituală universală, şi nu o religie.

„Textul” prezintă teoria Cursului, studiul acestei teorii având sădită în el dezvoltarea experienţei iertării - o trăire care constituie obiectivul Cursului pentru fiecare student. În această privinţă, Cursul de miracole afirmă că „obiectivul pe care îl urmăreşte e fericirea şi pacea ta” (Text, p. 217) (T-13.II.7:1). Textul explică, totodată, baza fricii şi a vinovăţiei şi felul în care pot fi depăşite prin miracole, definite ca „expresii de iubire”. Miracolul e definit ca un salt perceptual de la frică la iubire.

„Culegerea de exerciţii pentru studenţi” este alcătuită din 365 de lecţii, un exerciţiu pentru fiecare zi a anului. Acest antrenament de un an marchează începutul procesului de schimbare a minţii şi percepţiei studentului, deşi nu e menit să încheie procesul de învăţare al acestuia. După cum se afirmă în Prefaţa Cursului, „În final, cititorul e lăsat în mâinile propriului Profesor Lăuntric, Care va dirija toată învăţătura ulterioară după cum crede El că e mai bine” (Prefaţă: xv).

„Manualul pentru profesori", scris sub formă de întrebare-şi-răspuns, furnizează răspunsuri la câteva dintre cele mai probabile întrebări pe care le-ar putea pune un student de-al Cursului. Cartea include şi explicaţii pentru un număr de termeni folosiţi în Curs, definiţi - în cadrul teoretic pe care îl furnizează Textul - în vederea aplicării lor practice pe parcursul Culegerii de exerciţii.

Cursul de miracole a fost „scris” de Dr. Helen Schucman printr-un proces de dictare interioară pe care l-a identificat ca venind de la Iisus. Doctor psiholog, cercetător în domeniul psihologiei şi profesor universitar de Psihologie Medicală, Dr. Helen Schucman s-a bucurat de ajutorul şefului ei de departament, Dr. William Thetford, la rândul lui profesor universitar de Psihologie Medicală la universitatea la care lucrau amândoi.

Cursul de miracole a văzut lumina tiparului pentru prima oară în 1975, an în care Dr. Schucman a cedat drepturile de autor ale Cursului Fundaţiei pentru Pace Lăuntrică (Foundation for Inner Peace - FIP). În 1996, FIP a cedat drepturile de autor şi marca înregistrată Fundaţiei Cursului de Miracole (Foundation for A Course in Miracles - FACIM). În prezent există în circulaţie, în întreaga lume, peste un milion şi jumătate de exemplare ale Cursului. Au apărut tranduceri în limbile africană, bulgară, chineză, croată, daneză, ebraică, finlandeză, franceză, germană, italiană, olandeză, poloneză, portugheză, rusă, slovenă, spaniolă şi suedeză, cu multe alte traduceri în curs de pregătire. Traducerea română a fost asigurată de Simona FĂGĂRĂŞANU, care a urmat Cursul pe parcursul anilor. Ediţia română a fost realizată de Editura CENTRUM din Polonia. Multumim pe această cale editorului Zbigniew Ploszczyca pentru că a făcut posibil ca românii să citească învăţăturile Cursului. Mulţumim!

Ce este, aşadar, Cursul de miracole? Introducerea sumară ce apare la debutul Textului este foarte scurtă şi succintă:

„Acesta e un curs de miracole. E un curs impus. Doar timpul când îl faci e la liberă alegere. Liberul arbitru nu înseamnă că îi poţi stabili, programa. Înseamnă doar că poţi alege ce vrei să înveţi la un moment dat. Cursul nu îşi propune să predea semnificaţia iubirii, aceasta fiind mai presus de ce poate fi predat. El îşi propune însă să înlăture blocajele care te împiedică să conştientizezi prezenţa iubirii - moştenirea ta firească. Opusul iubirii este frica, dar ce e atotcuprinzător nu poate avea opus.

Prin urmare, cursul acesta poate fi rezumat foarte simplu în felul următor:

Realul nu poate fi ameninţat.

Irealul nu există.

În asta constă pacea lui Dumnezeu.”

Cum a apărut Cursul de miracole, Ce este, Ce spune el?

Această prefaţă a apărut în 1977, ca răspuns la numeroasele cereri de a furniza o prezentare succintă a Cursului de miracole. Primele două părţi - Cum a apărut şi Ce este - au fost scrise chiar de Helen Schucman, iar ultima parte - Ce spune - a fost scrisă prin procesul de dictare interioară descris în cele ce urmează.

Cum a apărut?

Cursul de miracole a apărut prin decizia spontană a doi oameni să se unească în vederea unui scop comun. Cei doi se numeau Helen Schucman şi William („Bill”) Thetford şi erau profesori de psihologie medicală la Colegiul Medicilor şi Chirurgilor din cadrul Universităţii Columbia din New York. Cine erau nu are importanţă; important e că povestea lor ne arată că toate sunt posibile, cu Dumnezeu. Erau oricum, numai religioşi nu erau. Relaţia dintre ei era dificilă şi adesea încordată, fiecare fiind interesat de dobândirea propriului renume şi de menţinerea propriului statut personal şi profesional. În general, investiseră mult în valorile lumii. Vieţile lor nu concordau deloc cu ce susţine Cursul. Iată cum se descrie Helen, cea care a receptat întregul material:

Psihologă, pedagogă, conservatoare ca teorie şi atee ca şi crez, lucram într-un mediu universitar prestigios şi pretenţios. Şi apoi s-a întâmplat ceva ce-a declanşat un lanţ de întâmplări la care nu m-aş fi aşteptat niciodată. Şeful de catedră m-a anunţat pe neaşteptate că se săturase de sentimentele de mânie şi agresivitate pe care le reflecta conduita noastră, conchizând că „trebuie să existe o altă cale”. Ca la un semn, m-am oferit să îl ajut să o găsească. După câte se pare, Cursul e această altă cale.

Deşi intenţiile lor erau serioase, au întâmpinat mari dificultăţi la începutul iniţiativei lor comune. Dar îi oferiseră Spiritului Sfânt acel „strop de „disponibilitate” care, după cum urma să afirme Cursul însuşi în repetate rânduri, e de ajuns să Îi permită Lui să folosească orice situaţie în Propriile Lui scopuri şi să o înzestreze pe fiecare în parte cu puterea Lui.

Relatările lui Helen continuă în felul următor:

Scrisul propriu-zis a fost precedat de trei luni uluitoare, timp în care Bill mi-a sugerat să notez visele extrem de simbolice şi descrierile imaginilor ciudate care îmi veneau. Deşi începusem de la o vreme să mă mai obişnuiesc cu neprevăzutul, tot am rămas foarte surprinsă când am scris: „Acesta e un curs de miracole”. Aşa mi s-a prezentat Vocea. Deşi nu scotea niciun sunet, părea să îmi dea un fel de dictare lăuntrică, rapidă, pe care mi-am consemnat-o într-un caiet de stenografie. Scrisul nu a fost niciodată automat. Putea fi întrerupt oricând şi reluat mai târziu. Mă făcea să mă simt foarte incomod, dar niciodată nu mi-a dat serios prin gând să mă opresc. Părea să fie o misiune specială pe care, undeva, cumva, mă angajasem să o împlinesc. Reprezenta o iniţiativă de reală colaborare între mine şi Bill şi o bună parte din semnificaţia ei, sunt sigură, stă tocmai în acest lucru. Scriam ce „spunea” Vocea şi îi citeam a doua zi lui Bill, iar el bătea la maşină ce îi dictam. Presupun că avea şi el misiunea lui specială. Fără încurajarea şi sprijinul lui, nu aş fi putut să îmi împlinesc misiunea. Întregul proces a durat în jur de şapte ani. Mai întâi a venit Textul, apoi Culegerea de exerciţii pentru studenţi şi, în final, Manualul pentru profesori. Nu s-au făcut decât câteva modificări minore. S-au dat titluri capitolelor şi subcapitolelor din Text şi s-au omis câteva dintre referirile mai personale de la început. Altfel, materialul a rămas substanţial neschimbat

Numele celor ce au colaborat la consemnarea Cursului nu apar pe copertă deoarece Cursul poate şi trebuie să fie de sine stătător. Nu urmăreşte să devină temelia unui nou cult. Singurul lui rost e să le ofere unora o cale de a-şi găsi propriul Profesor Lăuntric.